Floricica

Din preaplinul sufletului meu am desprins o faramitura ca o floare, am suflat peste ea dandu-i viata si i-am spus: acum du-te umple pamantul cu frumusetea ta si cu mireasma si stralucirea si misterul ce le-am pus in tine! Apoi am uitat de ea, ca m-am luat cu alte treburi, urmarind mersul stelelor si stralucirea sorilor si cat mai costa o cometa la bursa celesta, pana intr-o zi cand uite-asa un gand sprintar m-a fugarit pe bucata de roca cu ganduri albastre de nori si fulguiri verzi de frunze de arbori. Ce-o mai fi facand micuta mea floare? Si m-am gandit ca n-ar strica sa-i fac o vizita divina (fara prea mult protocol ceresc si suita ingereasca) s-o vad cum se descurca cu incantarea ochilor din zona aia de cosmos, cu parfumul divin ce trebuie sa-l imprastie, cu stralucirea din fiecare dimineata plina de perle de roua. Ea era trista si innourata ca cerul de toamna, plumburiu si apasator si m-am mirat cu cereasca mirare intreband-o ce s-a intamplat cu toate promisiunile ei ca va straluci si va incanta si va infrumuseta lumea aia mititica uitata intr-un colt de galaxie, dar ea mi-a spus ca eu nici nu stiu ce greu este sa te descurci in lumea asta, ca trebuie sa nadusesti pentru fiecare bucatica de nectar ce-o datorezi albinelor, ca nu ti-ai platit taxele de apa si impozitul pe pamantul care te hraneste, ca ai copii in jur pe care trebuie sa-i cresti si sa-i educi in minunata arta de-a fi o floare, e-atat de greu si de stresant din zori si pana-n seara, ca nici nu ai vreme sa luminezi si sa aromezi cu parfumul tau valea-n care stai. Ea zicea ca nici nu mai stie cum se face ca lumea treaba asta si e o concurenta acerba intre flori, care are rochita cea mai minunata si la moda si coafura petalelor cea mai sofisticata, si-apoi toate astea costa si timp si bani si mai sunt si o multime de bondari care dau tarcoale, ca ei cred ca lumea asta e doar a lor si ele sunt numai asa, de consum, ca daca nu, pot sa stea la cratita. Eu m-am intristat, cum de-o fi uitat instructiunile ce i le-am dat cand a venit aici intaia oara, ce-o fi fost in capul ei s-adune atata gunoi in jur, de nici nu mai stii ce-am vrut eu si ce-a facut ea! Si de-atunci tot stau si ma mir si ma intreb cand s-o trezi oare si sa se adune ca e atat treaba importanta de facut!
Semnat Eu cu E mare! Ca Eu ala Sunt!